Prezentare
Unul din cele mai importante momente din istoria tarii noastre a fost aparitia primelor cai ferate care a marcat esential, schimbarea directiilor de dezvoltare a economiei, transporturilor si a relatiilor interumane.
Primele linii de cale ferata de pe teritorilul tarii noastre au fost construite in provinciile romanesti Transilvania, Banat si Dobrogea aflate sub ocupatie otomana.
Prima cale ferata a fost « linia carbunilor » Oravita-Bazias deschisa la 20 August 1854.
Intre anii 1854-1918 in Banat si Transilvania 60 de societati particulare si 2 societati de stat au construit impreuna 4583 km cai ferate cu ecartament normal si 813 km cai ferate cu ecartament ingust.
Legile imperiale si severitatea consiliilor de administratie ale celor 60 de societati particulare nu au permis o organizare de tip sindicala a miilor de angajati de la caile ferate.
Totusi in anul 1900 la Resita au intrat in greva un numar de 4500 de muncitori. Intre anii 1906-1907 au existat un numar de 14 sindicate ale salariatilor de la caile ferate. In anul 1907 la Budapesta este votata « Legea Catuselor » prin care se urmarea interzicerea dreptului la greva pentru salariati cailor ferate din Transilvania si Banat si in final in anul 1908 au fost suspendate Sindicatele Cailor Ferate din Timisoara, Alba Iulia si Oradea fiind dizolvata si Uniunea Muncitorilor de la Caile Ferate.
Au existat totusi modalitati de organizare a salariatilor sub diverse forme : case de ajutor reciproc, formatii muzicale, fanfare , banci populare feroviare, etc.
La 25 Septembrie 1892 are loc Adunarea Generala de constituire a « Cercului Literar si Muzical al Feroviarilor Clujeni ».
La 5 Aprilie 1896 se constituie la Pitesti Societatea Functionarilor C.F.R. – « Cultura » iar in acelasi an se infiinteaza la Bucuresti « Asociatia Mecanicilor de Locomotiva » si la Pascani Clubul de Cultura « Unirea ».
A urmat perioada « concesiunilor » Strusberg, Ofenhei, Grigore Helia, care in perioada anilor 1869-1880 au construit in Romania 1378 km cale ferata dotata cu 137 locomotive si 3531 vagoane.
Un moment de referita il reprezinta constructia caii ferate Buzau-Marasesti, prima cale ferata construita de ingineri romani condusi de prof. Dimitrie Frunza care pune capat concesiunilor straine si care a costat 93.214 lei-aur/km cale ferata, comparativ cu 306.000 lei-aur/km cale ferata incasati de concesionari straini.
La 23 Aprilie 1880 prin Inaltul Decret Princiar nr. 1248 a fost infiintata Directia Princiara a Cailor Ferate pentru inceputul administrarii si exploatarii cailor ferate de stat, condusa de colonelul Stefan Falcoianu, Eugen Statescu si Ion Kalinderu iar la 26 Iunie 1882 este pusa in aplicare Legea Nr. 1887 pentru unificarea tuturor cailor ferate ale statului ( Monitorul Oficial nr. 76 din 14 Iulie 1882).
Apar si primele manifestari revendicative ale salariatilor C.F.R. :
Greva celor 1200 muncitori feroviari din Bucuresti din Decembrie 1887 si August 1888.
Greva celor 300 salariati de la Galati din August 1888.
De asemeni, apar si primele publicatii pentru sustinerea si apararea drepturilor profesionale : revista « Trenul Roman » editata in anul 1892 de Ioan Popescu la Iasi, revista « Lupta » care apare la Ploiesti in locul altei reviste publicate in anul 1907 de Tudor Popescu iar la Iasi in anul 1921 apare revista « Tribuna Ceferista » editata de fostul sef de gara Grigore Stefanescu. La initiaviva sindicatelor, la 1 Aprilie 1932 apare la Bucuresti ziarul « Lupta C.F.R. » organ de aparare a intereselor muncitorilor si functionarilor C.F.R. din Romania.
Este interesant sa urmarim cum a crescut numarul de salariati la Directia Generala C.F.R. din care in medie 40% reprezinta, de regula, personalul din ramura Miscare si Comercial :
1885.................................... 7.134 angajati
1908.................................. 24.000 angajati
1915.................................. 36.770 angajati
La 1 Decembrie 1918 dupa Marea Unire, reteaua cailor ferate a crescut de la 3548 km cale ferata la 11.222 km cale ferata si in acelasi timp a crescut corespunzator si numarul salariatilor :
1920.....................................74.547 angajati
1927...................................123.346 angajati
1939...................................136.017 angajati
1941...................................145.959 angajati
In perioada interbelica remarcam o puternica actiune de grupare a angajatilor C.F.R. diferentiati pe ramura de activitate pentru apararea si protejare drepturilor angajatilor, in special in principalele noduri de cale ferata : Bucuresti, Iasi, Cluj, Brasov, Timisoara, si multe altele.
In zilele de 16-18 Iulie 1920 s-a desfasurat la Bucuresti, Conferinta Generala a Organizatiilor din Transporturi care a avut ca rezultat, la 1 Ianuarie 1921, afilierea tuturor comisiilor generale regionale la Uniunea Generala a Sindicatelor din Romania.
Apar noi forme de organizare ale salariatilor C.F.R pentru apararea drepturilor salariale :
Sindicatul National al Micilor Slujbasi si Muncitori C.F.R.
Uniunea Sindicatelor si Gruparilor Sindicale C.F.R.
Asociatia C.F.R. a Personalului de Miscare
Asociatia « Depoul » a salaritilor C.F.R. din Depouri
La 30 Iunie 1920 se infiinteaza Casa Muncii C.F.R.
In timpul crizei economice din anii 1929-1933 Sindicatele C.F.R. impreuna cu comitetul de actiune organizeaza la 2 Februarie 1933 greva celor 10.000 de salariati de la Atelierele C.F.R Bucuresti. In aceeasi zi intra in greva un numar de 1850 salariati de la Atelierele C.F.R Galati.
In urma negocierilor cu Directorul General al C.F.R. Cezar Mereuta majoritatea cererilor au fost satisfacute.
Nu au lipsit nici masurile represive luate de Guvernul Romaniei in colaborare cu Directia Generala C.F.R. care in August 1937 a dizolvat « Federatia C.F.R. », au arestat conducatorii si au inscenat o serie de procese politice, fapte care au creat o stare generala de tensiune si nemultumire in randurile salariatilor C.F.R.
Cel de al doilea razboi mondial (1941-1945) a adus mari distrugeri pentru calea ferata romana si grele suferinte pentru personalul C.F.R. care, supus lipsurilor de tot felul si al bombardamentelor aeriene pustiitoare, a stat neclintit la datorie.
Au fost distruse : 1200 km cai ferate, 23 tunele, 1257 poduri si podete, 760.000 m.p. cladiri de serviciu , 23 automotoare, 452 locomotive, 71 castele de apa si 37.000 vagoane.
Incepand cu anul 1945 au inceput marile eforturi de refacere a Cailor Ferate din Romania.
In plin razboi are loc intre 26-30 Ianuarie 1945, Congresul General Liber al Sindicatelor Unite din Romania al Frontului Unic Muncitoresc al unitatii sindicale unde s-a hotarat formarea Confederatiei Generale a Muncii.
Uniunea C.F.R. s-a afiliat cu 53 de sindicate, avand 79.763 membri de sindicat care prin reprezentantii lor au adoptat principiile de baza ale viitorului statut al personalului C.F.R., angajandu-se totodata la opera de refacere a C.F.R.
Pana in anul 1989 personalul cailor ferate a fost organizat in Uniunea Sindicatelor C.F.R., formata din Organizatii Sindicale la nivelul Directiilor Regionale de Cai Ferate, Organizatii Sindicale la nivelul Nodurilor si Complexelor C.F.R., precum si la nivelul ramurilor de exploatare.
Incepand cu anul 1990 miscarea sindicala a fost reorganizata. Intre anii 1990-1992 in cadrul Societatii Nationale de Cai Ferate, un nucleu format din salariati entuziasti si anume : Peride Nicolae, Stefan Siromascenco, Victor Condurache si Pop Eugen infruntand birocratia si unele atitudini ostile au infiintat o noua organizatie sindicala : « FEDERATIA INDEPENDENTA A SINDICATELOR MISCARE/COMERCIAL DIN TRANSPORTUL FEROVIAR », cu sediul central la Deva si mai apoi la Bucuresti.
In anul 2006, federatia a primit denumirea de “FEDERATIA NATIONALA FEROVIARA MISCARE/COMERCIAL“, care de la inceput s-a confruntat cu grave probleme sociale generate de declinul drastic al traficului de marfa si calatori, disponibilizari masive de personal , conditii precare de lucru, lipsa de locuinte si multe altele.
Volumul de transport marfa a scazut dramatic de la 306.602 mii tone in anul 1989, la 62.940 mii tone in anul 1998.
Volumul de calatori transportati scade de la 431.085 mii calatori in anul 1989, la 135.000 mii calatori in anul 1998.
Mai grav a fost scaderea numarului de salariati, de la 202.244 salariati in anul 1990 la 103.000 in anul 1999, aproape jumatate din totalul de salariati C.F.R. fiind disponibilizati.